Google+ Leacuri pentru plictiseala: Porţile Închise si Tăul Ţapului

sâmbătă, 4 iulie 2015

Porţile Închise si Tăul Ţapului

  Sambata 27 iunie 2015 cea mai spectaculoasa drumetie pe care am facut-o, Portile inchise un loc unde imi doream de mult sa ajung si bineinteles ca am coborat si la Taul Tapului cel mai pitoresc lac din Retezat si unde se ajunge atat de greu.
Traseu: Carnic, Valea Gasesului, Lacul Gales, Saua Varful Mare, Portile Inchise, Taul Tapului, Valea Rea, Carnic.
Drumetie grea pentru o zi, am plecat in formatie de trei din Resita la ora 7:00, iar in traseu am pornit la ora 10:00 din Carnic. Cele mai reusite drumetii sunt acelea unde nu sunt multi participanti. Vremea era inchisa, foarte putin se intrezarea soarele printre nori, ceata se ridica din vai plutind.

Am pornit pe marcaj banda albastra, pe frumoasa Vale Nucsoara cu paraul pe bolovanii de granit cu lichenii cărămizii. Dupa prima bifurcatie am trecut cu grija o punte lunecoasa fara balustrada si am intrat in padurea incetosata. Apoi a urmat o portiune scurta pe marcaj triunghi albastru, apoi pe triunghi rosu pana in Saua Varful Mare.
  Am strabatut padurea si am iesit intr-un gol alpin plin cu flori de helebor-alb (strigoaie) pe fundalul crestelor care au inceput sa se vada, iar putin mai sus o explozie de Smardar sau Bujor de Munte. Dupa putin timp am ajuns la Lacul Gales. Parca ne aflam pe un taram de poveste, rafale de ceta treceau peste lac si in toata zona plutea un parfum imbatator de la cimbrisorul inflorit. O sa pun la sfarsitul postarii un album cu fotografii din toara drumetia care sa ilustreze spusele mele.
  Dupa o pauza in care am fotografiat lacul din toate unghiurile, am inceput sa urcam spre Saua Varful Mare. Prin ceata vedeam deja Portile Inchise care de aici pareau total inabordabile, se vedeau si vreo patru drumeti care ne-au luat-o inainte. Aveam emotii, nu am mai fost pe acolo si ma gandeam sa nu ne incurce ceata sau mai rau sa nu se puna ploaia. Ajunsi in sa am luat-o spre stanga spre Varful Mare, apoi ne-am intors si ne-am pregatit sufleteste sa trecem portile, unul dintre noi are si rau de inaltime, dar se trateaza cu ture de genul asta. Cand am vazut pentru prima data de sus Taul Tapului, mi-a scapat o exclamatie, nu e felul meu sa ma entuziasmez.
  Deci am pornit-o cu grija pe Portile Inchise. Au o lungime de aproximativ 500 metri, in ultimul timp s-au montat cabluri si balustrade pe portiunile periculoase si s-au revopsit marcajele. Partea estică a Portilor Inchise pare mai sigura, peretii verticali de stanca fiind inlocuiţi de o poteca abrupta, noi am luat-o pe aici.
  In partea dreapta se vede lacul Galesu si se contureaza din ce in ce mai bine Valea Rea. Iar in stanga admiram Taul Tapului renumit prin insulita lui înierbata de o rara frumusete. După ce trecem cu bine aceasta superba custura suspendata deasupra lumii, ne intalnim cu doi temetari care au urcat pana aici cu bicicletele, ne-au spus ca de mult voiau sa coboare de acolo. Ceilalti doi colegi nu au mai vrut sa coboare pana la Taul Tapului asa ca am pornit singura in jos; mi-a fost greu sa ajung pana la mal, prima dat am incercat prin dreapta, apoi prin mijloc si am ajuns tot la prapastie. Pana la urma am reusit prin stanga, trebuia sa ii intreb si eu pe biciclisti ca ei pe acolo au urcat, de sus parea asa de usor...
  Taul Tapului se afla la o altitudinea de 2130 metri, asezat in caldarea marginita de Varful Tapului, Portile Inchise si Varful Lacului. Are o lungime de 200m şi o lăţime de 130 m, adancimea maxima este de 6m , este alimentat de patru izvoare si a ajuns la o suprafaţă de 2,30 hectare. Insulita înierbata a aparut in urma unei avalanse si depaseste luciul apei cu aproape un metru. Nu am putut sa zabovesc prea mult la insula asa cum mi-as fi dorit; tovarasii mei ma chemau inapoi, se temeau de o furtuna, cu alta ocazie o sa stau mai mult prin zona.
  Am continuat drumul pe creasta, in stanga, am putut admira Taul Adanc sau Lacul Papusii
ascuns intr-o caldare sub varfurile Papusa si Tapu.
De aici am ocolit pe o curba de nivel ca sa putem cobora in Valea Rea, vedem si abrupturile impresionante ce coboara spre Vale. Am admirat de sus peisajul cu Taurile din Valea Rea si Culmea Valea Rea ca o spinare de dinozaur. Am mai facut cateva fotografii spectaculoase dupa care mi s-au terminat si bateriile de la aparat. Am coborat prin Valea Rea pana la Carnic unde am ajuns apoape de inserat. Ne-a prins si o scurta ploaie prin padure, ploaie de care ne-am temut toata ziua. M-am intors cu gandul sa revin in aceste locuri cat mai curand.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu