Google+ Leacuri pentru plictiseala: Iarasi Tarcu

marți, 26 mai 2015

Iarasi Tarcu

    Sambata 24 mai am facut o drumetie mai usoara in Tarcu, dat fiind faptul ca prognoza meteo nu arata prea promitatoare. Ne-am deplasat cu masina pana la capul Lacului Gura Apelor. Am pornit la drum trei bucati de drumeti (fara a mai socoti si cainele).
    Imediat la dreapta, in zona Tomeasa am intrat in traseu cu gandul sa ajungem pe creasta, sa o luam la dreapta pana la Lacul Iezer sau Bistra si apoi sa ne intoarcem in Saua Iepii.
Urcusul din prima parte a fost frumos cu soare, pe la marginea padurii, cu deschideri de peisaj la tot pasul, nu cum este in prima parte din majoritatea turelor cu mers numai prin padure. Urcand vedem Lacul Gura Apelor din diferite unghiuri strajuit de Godeanu.
Drumul era presarat cu flori de diferite culori, la care m-am oprit desigur sa le fac poze, o sa vi le arat. La un moment dat au aparut si primele narcise pe care le-am incadrat frumos in peisaj si le-am fotografiat.
    Era sa uit sa va povestesc da caine. Cum am coborat din masina ne-au intampinat doi caini. Unul era galben bine facut si increzator in el, probabil ca el manca toata mancarea ce li se dadea, iar celelalt era negru tot de talie mare dar slab de i se vedeau coastele. Cel negru s-a luat dupa noi si ne-a insoti tot drumul. A fost un caine simpatic si credincios, toti trei am impartit sandvici-urile cu el. Ne gandeam ca e bine sa ai un caine cu tine pentru ca el simte cand apare un pericol si latra. Chiar sunt lupi si ursi prin partile astea, nu i-am vazut in fata dar am erau urme proaspete in zapada si noroi. In aproape toate turele din zona am intalnit astfel de caini iubitori de drumeti.
    Tot urcand am putut vedea Varful Gugu, Platforma Borascu, apoi mai la stanga Varful Retezat si Varful Bucura. Am pus poze in albumul de la sfarsitul postarii. Din golul alpin unde am ajuns am vazut in jos ca oile sunt deja la stana, ma bucur atunci cand vad ca ne pastram obiceiurile de pe vremea dacilor.
    La un moment dat am intrat intr-un jnepenis din care am crezut ca nu mai pot iesi vreodata. Jnepenii erau mai inalti decat noi si nu ne puteam orienta. Si ca un facut atunci a inceput si ploaia, rafale de ploaie cu grindina vorba Cameliei, am aflat azi ca si ea a fost prin zona sambata, ea a fost mai “norocoasa” a prins-o ploaia pe la Saua Iepii. Pana la urma ne-am cocotat pe un jneapan mai inalt ca sa gasim o cale mai usoara de a scapa de acolo. Am iesit pana la urma si am urcat pe un varf fara nume, posibil Zeicu.
    Ploaia nu se mai oprea, eram uzi si noroiti, am hotarat sa nu mai urcam pe traseul pe care ni l-am propus si am inceput coborarea. Am trecut peste un camp de stevie salbatica nu de mult rasarita, apoi am mers spre dreapta si am iesit in drumul care coboara din Saua iepii.
    Intre timp s-a oprit ploaia si mie mi-a parut rau ca ne-am intors. Am ajuns intr-un camp plin cu narcise salbatice, atat de multe, frumoase si parfumate, mai multe decat la rezervatia de la Zervesti unde am fost acum cativa ani. Dupa sedinta foto am plecat mai departe. Cainele nostru a inceput sa latre deodata. Nu dupa mult timp am descoperit o oaie singura, probabil se ratacise de turma care urcase nu de mult.
    Am ajuns in padure care ni se arata de un verde crud in razele soarelui. Aici traseul era marcat, am coborat pana langa lac dar in partea cealalta a locului de unde am plecat. De aici ne-a mai luat o ora sa inconjuram lacul si sa ajungem la masina.
    Imi place Tarcu pentru diversitatea vegetatiei, pentru cararile neumblate de mult timp, pentru turmele de oi pe care le intalnesti acolo. Ne-am luat ramas bun de la cainele nostru pe care l-am botezat Zeicu si i-am promis ca mai trecem pe acolo.


Cand urc pe munte uit de mine,
Uit de fabrici si uzine.
Uit ca in Resita ploua,  
Si de miscarea din optzeci si noua.
Uit de iernile reci,
Si de evenimentale din nouazeci.
Si zic in sinea mea,

Ca va fi bine… (rimeaza cu mine)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu