Google+ Leacuri pentru plictiseala: Culmea Poiana Inalta

marți, 31 martie 2015

Culmea Poiana Inalta



Am plecat ca de obicei din Resita cu masinile, am trecut prin Caransebes, apoi pe drumul european E70 si pe DN 608 spre satul Rusca. Am ocolit o parte din barajul Poiana Rusca pana la Pensiunea Wittmann si de acolo am pornit in traseu la ora 8:45 spre Culmea Poiana Inalta.
Am facut un mic ocol sa sa pozez frumoasa bisericuta de lemn din sat; o biserica ortodoxa construita domnul Wittmann pe care a donat-o Patriarhiei.
Incepem urcarea, in urma ramanand frumosul peisaj cu lacul Poiana Rusca. Aici la poale zapada este aproape topita, dar cu cat castigam in altitudine stratul devine mai consistent, temperatura fiind cu cateva grade sub zero. In padurice gasesc pentru prima data leurda rasarita prin zapada, ii fac poze si plec mai departe cu gandul sa culeg la itoarcere, dar socoteala de la urcare nu s-a potrivit cu cea de la coborare. Ajungem la un salas cu clai de fan atat de dragi mie. Eu cred ca aceste clai de fan ne fac sa fim autentici, deosebiti fata de alte popoare “civilizate” in care industrializarea si mecanizarea fortata au ditrus totul, au ajuns niste robotei.
Continuam cu un urcus sustinut prin padure, printre copaci se vad crestele Muntilor Cernei. Iesim in golul alpin, avem parte de o deschidere frumoasa, in stanga vedem in sfarsit bine Muntii Cernei, iar in dreapta dincolo de Valea Timisului, Muntele Semenic.
Dupa o urcare mai lina printre ienuperi ajungem la tinta noastra varful Poiana Inalta de 1432 metri din Muntii Tarcu, care desparte Valea Hidegului de valea Raul Alb. Pauza de masa si de admirat peisajul. Se vad Muntii Cernei, cu Varful Dobrii (1928 metri), Varful Baba (1826 metri) si Varful Arjana. In plan apropiat Muntele Cozia (1450 metri) spre sud si Culmea Canicea mai spre vest. Cu putin efort in continuarea lantului Muntilor Cernei vad si Varful Tarcu.
De aici studiem problema sa vedem daca putem cobara pe alt traseu care duce langa lac. Pare in regula si cadem toti de acord sa o luam pe acolo. Deci la un moment dat o luam in jos spre sud pe o culme care pare accesibila, cred ca se numeste Cracul Fulgului. Teren neumblat, lapiezuri, crengi si pietre pe sub zapada, dar a meritat. Ajungem la Raul Rece sau Hideg, mergem pe un vechi drum de carute tot pe langa rau pana la o frumoasa poiana unde este o hranitoare mare pentru animale, plina cu fan. Facem iarasi o pauza de relaxare si de facut poze. Profitam de razele soarelui, este o zi frumoasa de martie.
Mai putin si ajungem la lac, ma opresc sa mai fac niste poze la un afluent al Hidegului care seamana cu o cascada, iar mai in colo la flori; am gasit primele branduse de munte inflorite pentru prima data anul acesta si flori de captalan sau brustur rosu.
Suntem pe malul lacului, iarasi casute si clai de fan cu lacul in fundali conturat de creste. Continuam drumul pa langa Lacul Poiana Rusca pana la masini. In incheiere intram la Pensiunea Wittmann unde suntem serviti printre altele si cu suc de soc. Am stat de vorba cu domnul Wittmann care trecea printr-un moment greu al vietii lui, unii din trupa il culosteau de multi ani.
In masini si inapoi acasa cu inca o scurta oprire pentru fotografii cu soarele aproape de asfintit. Sunt atatea locuri frumoase in tara noastra, nu cred ca o sa reusesc sa le vad pe toate.



Un comentariu:


  1. spuneti ca nu sunteti fotograf,dar aveti 24 milioane de vizualizari.este un record,ar trebui sa va cunoasca toti romanii!
    partea asta de tara nu o cunosc aproape deloc,asa ca o sa fiu unul din cei 24 de milioane!!

    RăspundețiȘtergere